B'AZĂ, baze, s.f.
I. 1. Parte care susţine un corp, o clădire sau un element de construcţie; temei, temelie. ♦ Latură a unui triunghi sau a unui
poligon ori faţă a unui
poliedru (care se reprezintă de obicei în poziţie orizontală). ♦ Dreaptă care serveste ca linie de pornire pentru construirea unei serii de triunghiuri topografice.
2. Fig. Ceea ce formează temeiul a ceva, elementul fundamental, esenţial. ◊ Loc. adj.
De bază = fundamental, esenţial.
Fără bază = neîntemeiat, inconsistent. ◊ Loc. adv.
Pe (sau
în)
baza... sau
pe bază de... = în conformitate cu..., pe principiul... ◊ Expr.
A avea (
ceva)
la bază = a se întemeia pe ceva (sigur).
A pune bazele a ceva = a întemeia, a funda. ♦ Elementul principal al unei substanţe chimice sau farmaceutice.
3. (De obicei urmat de determinarea "economică") Totalitatea relaţiilor de producţie într-o etapă determinată a dezvoltării sociale.
4. Loc de concentrare a unor rezerve de oameni, de materiale etc., care serveste ca punct de plecare pentru o anumită activitate.
Bază de aprovizionare. Bază de recepţie. Bază de atac. ◊
Bază aeriană = aeroport militar.
Bază navală = port militar.
Bază sportivă = complex de instalaţii sportive.
5. (În sintagma)
Baza craniului = partea craniului care închide cutia craniană înspre ceafă.
II. Corp chimic alcătuit dintr-un atom metalic legat cu unul sau mai mulţi
hidroxili, care albăstreste hârtia rosie de
turnesol, are gust lesietic si, în combinaţie cu un acid, formează o sare.
III. 1. Distanţă între difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare stereofonică.
2. (Electron.) Electrod corespunzător zonei cuprinse între cele două
joncţiuni ale unui
tranzistor.
3. (Electron.; în sintagma)
Bază de timp = unitate funcţională a unor aparate electronice, care generează impulsuri la intervale de timp precise. - Din fr.
base, (
I 3) rus. [ekonomiceskaia]
baza.Sursă
: DEX'98
(
3525)
- valeriu